monument

română

Etimologie

Din franceză monument < latină monumentum.

Pronunție

• AFI: /mo.nuˈment/

Substantiv

Declinarea substantivului monument
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monument	monumente
Articulat	monumentul	monumentele
Genitiv-Dativ	monumentului	monumentelor
Vocativ	monumentule	monumentelor

1. operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile; (p.ext.) construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare.
2. (fig.) orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională.

Cuvinte compuse

• monument al naturii

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online