morfonem

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză morphonème.

Pronunție

  • AFI: /mor.fo'nem/


Substantiv


Declinarea substantivului
morfonem
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morfonem morfoneme
Articulat morfonemul morfonemele
Genitiv-Dativ morfonemului morfonemelor
Vocativ morfonemule morfonemelor
  1. (lingv.) fonem care intră în alternanțe morfologice.


Traduceri

Referințe