mormăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din mor + m (or) + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /mor.mə'i/


Verb


Conjugarea verbului
mormăi
Infinitiv a mormăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mormăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mormăiască
Participiu mormăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre urși) a scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi.
  2. (v.intranz.) (p.ext.) (despre alte animale) a scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului.
  3. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe