mraniță

română

Etimologie

Origine îndoielnică.

Pare derivat din slavă (bulgară) chrana („aliment”, confer hrană) și bulgară hranen („îngrășat”). Derivare dintr-un slav *mranica (Scriban) nu este convingătoare. Poate dintr-o formă neatestată *smradunica.

Pronunție

AFI: /'mra.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mraniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mraniță	'
Articulat	mranița	'
Genitiv-Dativ	mraniței	'
Vocativ	'	'

îngrășământ agricol obținut din gunoi de grajd fermentat sau din descompunerea altor materii organice.

Traduceri