muștiuc
Etimologie
Din germană Mundstück.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului muștiuc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muștiuc | muștiucuri |
| Articulat | muștiucul | muștiucurile |
| Genitiv-Dativ | muștiucului | muștiucurilor |
| Vocativ | muștiucule | muștiucurilor |
- piesă detașabilă (de ebonită, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă.
- capătul metalic cu care se termină un furtun și care servește la concentrarea și dirijarea jetului de lichid.
- piesă de metal sau de lemn căptușită cu tablă și montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor, a țiglelor etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online