muruire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a murui.

Pronunție

  • AFI: /mu.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
muruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muruire muruiri
Articulat muruirea muruirile
Genitiv-Dativ muruirii muruirilor
Vocativ muruire muruirilor
  1. acțiunea de a murui și rezultatul ei; muruială.


Traduceri

Referințe