năpăstuitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a năpăstui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /nə.pəs.tu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
năpăstuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năpăstuitor năpăstuitori
Articulat năpăstuitorul năpăstuitorii
Genitiv-Dativ năpăstuitorului năpăstuitorilor
Vocativ năpăstuitorule năpăstuitorilor
  1. (rar) persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe