năvălitoare
română
Etimologie
Din năvălitor.
Pronunție
- AFI: /nə.və.li'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului năvălitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năvălitoare | năvălitoare |
| Articulat | năvălitoarea | năvălitoarele |
| Genitiv-Dativ | năvălitoarei | năvălitoarelor |
| Vocativ | năvălitoareo | năvălitoarelor |
- persoană, armată, stat etc. care năvălește; agresoare, invadatoare, cotropitoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online