năvălitoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din năvălitor.

Pronunție

  • AFI: /nə.və.li'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năvălitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năvălitoare năvălitoare
Articulat năvălitoarea năvălitoarele
Genitiv-Dativ năvălitoarei năvălitoarelor
Vocativ năvălitoareo năvălitoarelor
  1. persoană, armată, stat etc. care năvălește; agresoare, invadatoare, cotropitoare.


Traduceri

Referințe