nacealnic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă наkeалник (nacealnik).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
nacealnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nacealnic nacealnici
Articulat nacealnicul nacealnicii
Genitiv-Dativ nacealnicului nacealnicilor
Vocativ nacealnicule nacealnicilor
  1. (înv.) șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; (p.ext.) comandant.


Traduceri

Referințe