nacealnic
română
Etimologie
Din rusă наkeалник (nacealnik).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului nacealnic | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nacealnic | nacealnici |
Articulat | nacealnicul | nacealnicii |
Genitiv-Dativ | nacealnicului | nacealnicilor |
Vocativ | nacealnicule | nacealnicilor |
- (înv.) șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; (p.ext.) comandant.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online