neființă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ne- + ființă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
neființă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ neființă invariabil
Articulat neființa invariabil
Genitiv-Dativ neființei invariabil
Vocativ neființă invariabil
  1. (poetic) faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; (p.ext.) neant.
  2. (înv.) absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane).


Traduceri

Referințe