negocia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză négocier.

Pronunție

  • AFI: /ne.go.ʧiˈa/


Verb


Conjugarea verbului
negocia
Infinitiv a negocia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
negociez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să negocieze
Participiu negociat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc.
  2. (v.tranz.) a intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie.
  3. (v.tranz.) a efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din negocia.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru negocia.

Anagrame

Referințe