nerecunoștință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + recunoștință.

Pronunție

  • AFI: /ne.re.ku.noʃ'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nerecunoștință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nerecunoștință invariabil
Articulat nerecunoștința invariabil
Genitiv-Dativ nerecunoștinței invariabil
Vocativ nerecunoștință invariabil
  1. lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine.


Traduceri

Anagrame

Referințe