nereușită

română

Etimologie

Din nereușit.

Pronunție

• AFI: /ne.re.uˈʃi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului nereușită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nereușită	nereușite
Articulat	nereușita	nereușitele
Genitiv-Dativ	nereușitei	nereușitelor
Vocativ	nereușito	nereușitelor

1. eșec, insucces.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aserțiune
• interesau
• înaurește

Referințe

• DEX '98 via DEX online