nesupunere

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din ne- + supunere.

Pronunție

  • AFI: /ne.su'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nesupunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nesupunere nesupuneri
Articulat nesupunerea nesupunerile
Genitiv-Dativ nesupunerii nesupunerilor
Vocativ nesupunere nesupunerilor
  1. lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc.


Traduceri

Referințe