netemeinicie
Etimologie
Din ne- + temeinicie.
Pronunție
- AFI: /ne.te.mej.niˈʧi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului netemeinicie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | netemeinicie | netemeinicii |
| Articulat | netemeinicia | netemeiniciile |
| Genitiv-Dativ | netemeiniciei | netemeiniciilor |
| Vocativ | netemeinicie | netemeiniciilor |
- lipsă de temeinicie; (spec.) viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online