normativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză normatif, cu unele sensuri din rusă normativ.

Pronunție

  • AFI: /nor.ma'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
normativ
Singular Plural
Masculin normativ normativi
Feminin normativă normative
Neutru normativ normative
  1. care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
normativ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ normativ normative
Articulat normativul normativele
Dativ-Genitiv normativului normativelor
Vocativ normativule normativelor
  1. îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă.


Traduceri

Referințe