normativ

română

Etimologie

Din franceză normatif, cu unele sensuri din rusă normativ.

Pronunție

• AFI: /nor.ma'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului normativ
	Singular	Plural
Masculin	normativ	normativi
Feminin	normativă	normative
Neutru	normativ	normative

1. care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme.

Cuvinte derivate

• supranormativ

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului normativ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	normativ	normative
Articulat	normativul	normativele
Genitiv-Dativ	normativului	normativelor
Vocativ	normativule	normativelor

1. îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online