noroci

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din noroc.

Pronunție

  • AFI: /no.ro'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
noroci
Infinitiv a noroci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
norocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să norocească
Participiu norocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici.
  2. (v.refl.) a deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...
  3. (v.tranz.) (pop.) a ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe