nuntă

De la Wikționar, dicționarul liber
La nuntă

română

Etimologie

Din latină nuptiae.

Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul român prin încrucișarea latină nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecând de la pluralul *nupți > nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar preferapornească de la latină nupta, ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (confer v. sardă nunça "întâlnire"), fie prin simplă propagare; și de la pluralul numpți s-a putut trece la numți.

Pronunție

  • AFI: /'nun.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nuntă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nuntă nunți
Articulat nunta nunțile
Genitiv-Dativ nunții nunților
Vocativ ' '
  1. căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase).
  2. (fig.) scandal, zarvă, tămbălău.
  3. persoanele care iau parte la o nuntă; alai, cortegiu de nuntă.
  4. (reg.) datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A face nuntă = a se căsători


Traduceri

Referințe