oarece

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din oare + ce.

Pronunție

  • AFI: /o̯a.re'ʧe/


Pronume

  1. (pron.nehot.) (înv. și reg.) un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice.
  2. (pron.nehot.) (adverbial) puțin, câtva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe