obediență
română
Etimologie
Din franceză obédience < latină obedientia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului obediență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obediență | obediențe |
| Articulat | obediența | obediențele |
| Genitiv-Dativ | obedienței | obediențelor |
| Vocativ | obediență | obediențelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online