obiecționare
română
Etimologie
Din obiecționa.
Pronunție
- AFI: /o.bi.ek.ʦi.o'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obiecționare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obiecționare | obiecționări |
| Articulat | obiecționarea | obiecționările |
| Genitiv-Dativ | obiecționării | obiecționărilor |
| Vocativ | obiecționare, obiecționareo | obiecționărilor |
- acțiunea de a obiecționa și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obiecționa