obiectare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din obiecta.

Pronunție

  • AFI: /o.bi.ek'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obiectare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obiectare obiectări
Articulat obiectarea obiectările
Dativ-Genitiv obiectării obiectărilor
Vocativ obiectare, obiectareo obiectărilor
  1. acțiunea de a obiecta și rezultatul ei.


Traduceri