obiectivare
română
Etimologie
Din obiectiva.
Pronunție
- AFI: /o.bi.ek.ti'va.re/
Substantiv
Declinarea substantivului obiectivare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | obiectivare | obiectivări |
Articulat | obiectivarea | obiectivările |
Genitiv-Dativ | obiectivării | obiectivărilor |
Vocativ | obiectivare, obiectivareo | obiectivărilor |
- acțiunea de a obiectiva și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obiectiva