obiectivare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obiectiva.

Pronunție

  • AFI: /o.bi.ek.ti'va.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obiectivare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obiectivare obiectivări
Articulat obiectivarea obiectivările
Genitiv-Dativ obiectivării obiectivărilor
Vocativ obiectivare, obiectivareo obiectivărilor
  1. acțiunea de a obiectiva și rezultatul ei.


Traduceri