Sari la conținut

obijduire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din obijdui.

Pronunție

  • AFI: /o.biʒ.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obijduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obijduire obijduiri
Articulat obijduirea obijduirile
Genitiv-Dativ obijduirii obijduirilor
Vocativ obijduire, obijduireo obijduirilor
  1. acțiunea de a obijdui și rezultatul ei.


Traduceri