oblica

română

Etimologie

Din franceză obliquer.

Pronunție

• AFI: /o.bli'ka/

Verb

Conjugarea verbului oblica
Infinitiv	a oblica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	oblichez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oblicheze
Participiu	oblicat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (rar) a ocoli, a coti.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cobila
• coliba
• balico
• blocai
• colbăi

Referințe

• DEX '98 via DEX online