oblica

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză obliquer.

Pronunție

  • AFI: /o.bli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
oblica
Infinitiv a oblica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
oblichez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să oblicheze
Participiu oblicat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (rar) a ocoli, a coti.


Traduceri

Anagrame

Referințe