oblicitate
română
Etimologie
Din franceză oblicité.
Pronunție
- AFI: /o.bli.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului oblicitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oblicitate | oblicități |
| Articulat | oblicitatea | oblicitățile |
| Genitiv-Dativ | oblicității | oblicităților |
| Vocativ | oblicitate | oblicităților |
- proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online