obrăznicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din obraznic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /o.brəz.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
obrăznicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obrăznicie obrăznicii
Articulat obrăznicia obrăzniciile
Dativ-Genitiv obrăzniciei obrăzniciilor
Vocativ obrăznicie obrăzniciilor
  1. atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr.


Traduceri

Referințe