obrăznicie

română

Etimologie

Din obraznic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /o.brəz.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului obrăznicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obrăznicie	obrăznicii
Articulat	obrăznicia	obrăzniciile
Genitiv-Dativ	obrăzniciei	obrăzniciilor
Vocativ	obrăznicie	obrăzniciilor

1. atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online