obraț

română

Etimologie

Din slavă (veche) obratŭ „hotar”.

Pronunție

• AFI: /o'braʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului obraț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obraț	obrațe
Articulat	obrațul	obrațele
Genitiv-Dativ	obrațului	obrațelor
Vocativ	obrațule	obrațelor

1. (înv. și reg.) veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• borat
• borta

Referințe

• DEX '98 via DEX online