obrezuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obrezui.

Pronunție

  • AFI: /o.bre.zu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obrezuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obrezuire obrezuiri
Articulat obrezuirea obrezuirile
Genitiv-Dativ obrezuirii obrezuirilor
Vocativ obrezuire, obrezuireo obrezuirilor
  1. acțiunea de a obrezui și rezultatul ei.


Traduceri