obricire
română
Etimologie
Din obrici.
Pronunție
- AFI: /o.bri'ʧi.re/
Substantiv
Declinarea substantivului obricire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | obricire | obriciri |
Articulat | obricirea | obricirile |
Genitiv-Dativ | obricirii | obricirilor |
Vocativ | obricire, obricireo | obricirilor |
- acțiunea de a obrici și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obrici