obricire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obrici.

Pronunție

  • AFI: /o.bri'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obricire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obricire obriciri
Articulat obricirea obricirile
Genitiv-Dativ obricirii obricirilor
Vocativ obricire, obricireo obricirilor
  1. acțiunea de a obrici și rezultatul ei.


Traduceri