Sari la conținut

obrintitură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) obrinti + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /o.brin.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
obrintitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obrintitură obrintituri
Articulat obrintitura obrintiturile
Genitiv-Dativ obrintiturii obrintiturilor
Vocativ obrintitură obrintiturilor
  1. (pop.) obrinteală.


Traduceri

Referințe