obrintitură
română
Etimologie
Din a (se) obrinti + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /o.brin.ti'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului obrintitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obrintitură | obrintituri |
| Articulat | obrintitura | obrintiturile |
| Genitiv-Dativ | obrintiturii | obrintiturilor |
| Vocativ | obrintitură | obrintiturilor |
- (pop.) obrinteală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online