obsolescență
română
Etimologie
Din franceză obsolescence. Confer engleză obsolescence.
Pronunție
- AFI: /ob.so.les'ʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului obsolescență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obsolescență | obsolescențe |
| Articulat | obsolescența | obsolescențele |
| Genitiv-Dativ | obsolescenței | obsolescențelor |
| Vocativ | obsolescențo | obsolescențelor |
- declasare tehnologică a unui material prin apariția altuia, mai modern; uzură morală.
- Produsele sintetice petrochimice au determinat obsolescența multor produse naturale tradiționale.
Sinonime
Antonime
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- MDN '07, pag.654