obturație

română

Etimologie

Din franceză obturation.

Pronunție

• AFI: /ob.tu'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului obturație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obturație	obturații
Articulat	obturația	obturațiile
Genitiv-Dativ	obturației	obturațiilor
Vocativ	obturație	obturațiilor

1. obturare.
2. (med.) închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități.

Cuvinte compuse

• obturație dentară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online