ocoliș

română

Etimologie

Din ocol + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /o.ko'liʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului ocoliș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocoliș	ocolișuri
Articulat	ocolișul	ocolișurile
Genitiv-Dativ	ocolișului	ocolișurilor
Vocativ	ocolișule	ocolișurilor

1. ocol, înconjur.
2. (fig.) divagație.
3. (înv.) perimetru, circumferință.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu ocolișuri = pe ocolite, vag, indirect.
• Fără ocoliș (sau ocolișuri) = direct, pe față.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coloși

Referințe

• DEX '98 via DEX online