ogar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară agár.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ogar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ogar ogari
Articulat ogarul ogarii
Genitiv-Dativ ogarului ogarilor
Vocativ ' '
  1. câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul suplu, înalt și iute la fugă.


Traduceri