ologi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din olog.

Pronunție

  • AFI: /o.lo'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ologi
Infinitiv a (se) ologi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ologesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ologească
Participiu ologit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. intranz. refl.) a face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe