omenie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din om + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /o.me'ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
omenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omenie invariabil
Articulat omenia invariabil
Dativ-Genitiv omeniei invariabil
Vocativ omenie invariabil
  1. complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă.
  2. reputație bună; renume, cinste.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți
  • A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva)


Traduceri

Referințe