omnivoră

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din omnivor.

Pronunție

  • AFI: /om.ni'vo.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
omnivoră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omnivoră omnivore
Articulat omnivora omnivorele
Genitiv-Dativ omnivorei omnivorelor
Vocativ omnivoro omnivorelor
  1. animal care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; animal care mănâncă de toate.


Traduceri

Referințe