omologare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din omologa.

Pronunție

  • AFI: /o.mo.lo'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
omologare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omologare omologări
Articulat omologarea omologările
Genitiv-Dativ omologării omologărilor
Vocativ omologare, omologareo omologărilor
  1. acțiunea de a omologa și rezultatul ei.


Traduceri