oportunism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză opportunisme.

Pronunție

  • AFI: /o.por.tu'nism/


Substantiv


Declinarea substantivului
oportunism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oportunism '
Articulat oportunismul '
Genitiv-Dativ oportunismului '
Vocativ ' '
  1. atitudine (sau po-litică) a unei persoane sau a unui grup social, care, pentru a-și atinge scopul, adoptă după împrejurări, principii și opinii diferite; conformism.


Traduceri