oracol

română

Variante

• oracul

Etimologie

Din latină oraculum, italiană oracolo, franceză oracle.

Pronunție

• AFI: /o'ra.kol/

Substantiv

Declinarea substantivului oracol
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oracol	oracole
Articulat	oracolul	oracolele
Genitiv-Dativ	oracolului	oracolelor
Vocativ	oracolule	oracolelor

1. (în antichitate) răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții.
2. hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; (p.ext.) persoană care dă această hotărâre.

Expresii

• A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carolo
• corola
• coralo
• colora

Referințe

• DEX '98 via DEX online