oracol

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
oracol

română

Variante

Etimologie

Din latină oraculum, italiană oracolo, franceză oracle.

Pronunție

  • AFI: /o'ra.kol/


Substantiv


Declinarea substantivului
oracol
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oracol oracole
Articulat oracolul oracolele
Genitiv-Dativ oracolului oracolelor
Vocativ oracolule oracolelor
  1. (în antichitate) răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții.
  2. hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; (p.ext.) persoană care dă această hotărâre.

Expresii

  • A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic


Traduceri

Anagrame

Referințe