oraniță
Etimologie
Din sârbocroată oranica.
Pronunție
- AFI: /o'ra.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului oraniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oraniță | oranițe |
| Articulat | oranița | oranițele |
| Genitiv-Dativ | oraniței | oranițelor |
| Vocativ | oraniță | oranițelor |
- (reg.) prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii.
- luntre pescărească cu fundul lat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online