orbălțire
Etimologie
Din orbălți.
Pronunție
- AFI: /or.bəl'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului orbălțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orbălțire | orbălțiri |
| Articulat | orbălțirea | orbălțirile |
| Genitiv-Dativ | orbălțirii | orbălțirilor |
| Vocativ | orbălțire, orbălțireo | orbălțirilor |
- acțiunea de a orbălți și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a orbălți