orbecare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din orbeca.

Pronunție

  • AFI: /or.be'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
orbecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orbecare orbecări
Articulat orbecarea orbecările
Genitiv-Dativ orbecării orbecărilor
Vocativ orbecare, orbecareo orbecărilor
  1. acțiunea de a orbeca și rezultatul ei.


Traduceri