ordi
 Vezi și : ordì, òrdi, orði
|
(català)
Etimologie
Din occitană veche (aztăzi òrdi) < latină hordeum („orz”).
Înrudit cu franceză orge, italiană orzo, română orz și spaniolă hordio.
Pronunție
Substantiv
ordi m., ordis pl.
- (bot.) orz
Cuvinte compuse
- ordi amb cua
- ordi blat, ordi blat del miracle
- ordi cabot
- ordi cairat
- ordi d'àngel
- ordi de cua de cavall
- ordi de ventall, ordi de ventall de sis restos
- ordi escuat
- ordi marçal, ordi marcenc
- ordi negre
- ordi palmell
- ordi ramós, ordi mular