ordonanță
Aspect
Etimologie
Din franceză ordonnance.
Pronunție
- AFI: /or.do'nan.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului ordonanță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ordonanță | ordonanțe |
Articulat | ordonanța | ordonanțele |
Genitiv-Dativ | ordonanței | ordonanțelor |
Vocativ | ordonanță | ordonanțelor |
- dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție.
- (în trecut) hotărâre, sentință judecătorească.
- (înv.) rețetă medicală.
- (în vechea armată) soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale.
- aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online