orfevru
Etimologie
Din franceză orfèvre.
Pronunție
- AFI: /or'fe.vru/
Substantiv
| Declinarea substantivului orfevru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orfevru | orfevri |
| Articulat | orfevrul | orfevrii |
| Genitiv-Dativ | orfevrului | orfevrilor |
| Vocativ | orfevrule | orfevrilor |
- (livr.) meșter care lucrează orfevrărie; aurar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online