orologier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din orologiu + sufixul -ar (după franceză horloger).

Pronunție

  • AFI: /o.ro.lo.ʤi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
orologier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orologier orologieri
Articulat orologierul orologierii
Genitiv-Dativ orologierului orologierilor
Vocativ orologierule orologierilor
  1. (rar) ceasornicar.


Traduceri

Referințe