ortăci
română
Etimologie
Din ortac.
Pronunție
- AFI: /or.tə'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului ortăci | |
| Infinitiv | a ortăci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ortăcesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ortăcească |
| Participiu | ortăcit |
| Conjugare | IV |
- (vb. refl. recipr.) (reg.) a lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online