ortăcire
Etimologie
Din ortăci.
Pronunție
- AFI: /or.tə'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ortăcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ortăcire | ortăciri |
| Articulat | ortăcirea | ortăcirile |
| Genitiv-Dativ | ortăcirii | ortăcirilor |
| Vocativ | ortăcire, ortăcireo | ortăcirilor |
- acțiunea de a ortăci și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a ortăci